Instinct, SUA 1999, fragment

-What is this ?
-Not finished.
-What are you making here ?
-The true history of mankind. It's a true history. No fiction, no lie. Africa, two million years ago. Humans. Then they moved. Migrated. Ten thousand years ago, civilization. You.
-This is me ?
-Yeah, and me too. Us.
-"Takers". Who are the blue people ?
-They're tribal societies. Hunters, gatherers, planters. They never killed more animals than they could use. They never ploughed more land than they needed. They fought, but they never waged war. Never exterminated. They had a place in the world. And in the world, they were part of it. And they shared it. We changed all that.
-Now, what, are we supposed to change it back ? What are we supposed to do ? What, are we supposed to inbuilt the cities, wander off into the jungle ?
-A stupid, specious argument. You figure it out. I'm busy.

-You're a pain in the neck, Ethan.
-l know. Now get out...

Dominion.

-What ?
-We have only one thing to give up... our dominion. We don't own the world. We're not kings here, not gods. Can we give that up ? Too precious, all that control ? Too tempting, being a god ?

Grand Corps Malade - Les Voyages En Train

Nu-ti cade mana!

La fiecare 7 zile, în Bucuresti devin deşeuri, peste 1 milion de sticle de plastic - PETuri. În România se folosesc incă, în cea mai mare parte, metode clasice, precum: arderea şi îngroparea cantităţilor imense de deşeuri urbane, care în aer liber produc emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent. Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, de ficat, de rinichi şi de sânge. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe(vinilinul, ebonita, cauciucurile) emană prin ardere substanţe care produc cancer.
Conform ultimelor estimări, aproximativ 70% din aceste PET-uri sunt colectate „la grămadă” cu restul deseurilor urbane, de către firme specializate(„băieţii” de la salubrizare) şi apoi eliminate din mediu, mai exact în mediu, adică în aer liber. Să arzi plastic e demult interzis in UE, din cauza dioxinei). Plasticul nu e bio-degradabil.

Statistici…

O sticlă PET „se duce” în 600-800 de ani. O hârtie se descompune după 2 ani. Unui cotor de măr îi trebuie 3 luni. Dar iată şi alte exemple: cutia de bere(care se cultivă mai ales pe spaţiile verzi) se descompune în 1000(!) de ani din cauza aluminiului. Cauciucul şi tinichelele? Se contopesc cu solul abia într-un secol!

Spatiul verde, un dulce moft

Mai nou, se pare că fiecare bucureştean beneficiază de cca 16 mp de spaţiu verde. Desigur, este o cifră mult mai mică faţă de media impusă de UE, de 26 de mp/cap de locuitor, conform celei mai recente statistici a Primăriei Municipiului Bucureşti, din ianuarie 2008. Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) recomandă 50(!) de mp/cap de locuitor, peste cifra impusa de Uniune, acestea în timp ce alte capitale europene, precum Stockholm sau Londra deţineau, conform statisticilor din anul 2007, 83 şi, respectiv, 64 de mp pe cap de locuitor.

Aparent, multă iarbă în Capitală!

Biroul de Presă al Primăriei Municipiului Bucureşti a lansat un comunicat de presă care arată situaţia privind ariile de spaţii verzi din fiecare sector al Bucureştiului. Astfel, în sectorul 3 se află cea mai mare suprafaţă de parcuri, aliniamente stradale şi spaţii verzi, adică peste trei milioane şi jumătate de metri pătraţi. În antiteză, sectorul 5 “ne oferă”(doar) 2 milioane mp de arii verzi. Pe lângă spaţiile verzi din raportul Primăriei, Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement mai deţine încă aproximativ 3 milioane de metri pătraţi. Desigur, prea puţin în lupta cu poluarea.

Aici locuiesc eu...

Sunt departe anii când în Bucureşti se putea respira aer curat. Acei ani când pe buzele bucureştenilor nu se regăseau cuvinte precum: praf, poluare industrială şi fonică, poluare cauzată de traficul auto, emisii de dioxină, calitatea aerului şi a apei potabile, distrugerea spaţiilor verzi. Poluarea care ne înconjoară e o problemă “fumată”. E aproape în starea de normalitate ca Bucureştiul să se afle într-o astfel de stare. Numai că, în ultima perioadă, starea Bucureştiului, din punctul de vedere al poluării, s-a înrăutăţit ameninţător. Spaţiile verzi aproape că au dispărut definitiv. Din lipsa perdelelor de arbori “zgomote de tot felul se plimbă nestingherite printre zidurile betonate ale oraşului”. Ca şi când nu ar fi suficient, în ultimii 15 ani, din Bucureşti au dispărut peste 17 milioane de mp de spaţii verzi, conform studiului. Practic, un bucureştean sufocat de praf, de poluare industrială şi auto primeşte, în medie, o oază de spaţiu verde de 2,5 mp. Norma internaţională e de 12 mp…

În Capitală inspirăm zilnic (atenţie, zilnic!) resturi gazoase şi cancerigene emise de cele aproximativ 1,5 milioane de automobile din oraş, iar traficul auto este responsabil de 70% din poluarea produsă. Conform ultimelor statistici, inhalăm lunar 273 de tone de praf pe km pătrat, spaţiu în care locuiesc cam 9000 de oameni, spre deosebire de metropole europene ca Berlin(3905 locuitori pe kmp), Viena(3850 loc./kmp), Budapesta şi Bratislava(fiecare având 3.674 loc./kmp ). Bucureştiul a devenit unul dintre oraşele în care nu-ţi doreşti să locuieşti.

Staţie de epurare a apei? Să nu vorbim de lucruri sfinte! Apropo, pentru că este singurul oraş european fără o staţie de epurare a apei potabile, calitatea apei de la robinet este departeee de normele UE. Cam aşa arată o pictură naivă a Bucureştiului. O pictură în care supravieţuiesc şi eu. Naiv.