Aici locuiesc eu...

Sunt departe anii când în Bucureşti se putea respira aer curat. Acei ani când pe buzele bucureştenilor nu se regăseau cuvinte precum: praf, poluare industrială şi fonică, poluare cauzată de traficul auto, emisii de dioxină, calitatea aerului şi a apei potabile, distrugerea spaţiilor verzi. Poluarea care ne înconjoară e o problemă “fumată”. E aproape în starea de normalitate ca Bucureştiul să se afle într-o astfel de stare. Numai că, în ultima perioadă, starea Bucureştiului, din punctul de vedere al poluării, s-a înrăutăţit ameninţător. Spaţiile verzi aproape că au dispărut definitiv. Din lipsa perdelelor de arbori “zgomote de tot felul se plimbă nestingherite printre zidurile betonate ale oraşului”. Ca şi când nu ar fi suficient, în ultimii 15 ani, din Bucureşti au dispărut peste 17 milioane de mp de spaţii verzi, conform studiului. Practic, un bucureştean sufocat de praf, de poluare industrială şi auto primeşte, în medie, o oază de spaţiu verde de 2,5 mp. Norma internaţională e de 12 mp…

În Capitală inspirăm zilnic (atenţie, zilnic!) resturi gazoase şi cancerigene emise de cele aproximativ 1,5 milioane de automobile din oraş, iar traficul auto este responsabil de 70% din poluarea produsă. Conform ultimelor statistici, inhalăm lunar 273 de tone de praf pe km pătrat, spaţiu în care locuiesc cam 9000 de oameni, spre deosebire de metropole europene ca Berlin(3905 locuitori pe kmp), Viena(3850 loc./kmp), Budapesta şi Bratislava(fiecare având 3.674 loc./kmp ). Bucureştiul a devenit unul dintre oraşele în care nu-ţi doreşti să locuieşti.

Staţie de epurare a apei? Să nu vorbim de lucruri sfinte! Apropo, pentru că este singurul oraş european fără o staţie de epurare a apei potabile, calitatea apei de la robinet este departeee de normele UE. Cam aşa arată o pictură naivă a Bucureştiului. O pictură în care supravieţuiesc şi eu. Naiv.