27 iulie 2007

Singura noastra vina e ca ne-am nascut aici?



Cred ca m-am saturat in ultima vreme(caniculara) sa tot aud, cand se discuta despre romani, Romania: "Numai noi puteam face asa ceva, numai la noi se intampla..." Cred ca stiti perfect la ce ma refer. Postul acesta ridica o problema atat de prezenta in vietile noastre, la fel de prezenta ca fotbalul, vremea, femeile, berea in exces, injuraturile(ca la romani), viata in Romania(satisfacatoare sau nu); nu neaparat in aceasta ordine. Ei bine, oameni buni, imi pare rau sa va dezamagesc dar NU, NU SE INTAMPLA NUMAI LA NOI. Pentru 90% din potentialele exemple negative pe care mi le-ar da cineva, despre Romania, am cel putin un contraexemplu despre alt popor, despre alta tara. Problema noastra e mentalitatea. Bolnava! Placerea de a ne turna necontenit in cap cenusa, dorinta zilnica de a ne afunda intr-un rahat(inexistent). Si paranoia uneori. Afirmarea exagerata a unor probleme, fie ca exista ori nu creeaza paranoia. Sigur o sa spuneti: "Uite-l si pe asta, face pe patriotul." Grava eroare de logica. Nici nu poate fi vorba de asa ceva. Ca o paralela, atunci cand cunoastem o persoana, nu-i spunem niciodata de la inceput ca suntem mincinosi, aroganti, ca avem obiceiul de a intarzia(oriunde si oricand), ca suntem cuprinsi de o mare lene in fiecare dimineata, ca ne culcam cand nu ne e somn, ca ne trezim obositi s.a.m.d. Desigur nici in cazul in care cineva crede despre noi ca suntem intr-un anumit fel(negativ) nu prea avem avantul cretin de a-i intari opinia despre noi. Ce ciudat! Cand insa vine vorba despre noi, ca entitate, despre romani la modul general si despre Romania... aici se rupe filmul. Prieteni(si ma chinui ca cred asta despre voi), lasati-o mai moale. Mai cititi si voi, din greseala macar, una, alta, despre altii. Nu va trece mult si veti intelege ca lucrurile negative care se intampla in Romania nu sunt unice. Nici macar izolate. Problema despre care vorbesc eu e grandioasa, complexa, oribil de prezenta in sangele nostru. Multi dintre noi suntem occidentalofili(ca sa zic asa), americanofili. Nimic rau in asta. Dar daca am deschide ochii, in oarba noastra iubire fata de americani, am realiza ca daca tot ii periem atat, am putea si invata ceva de la ei. De pilda, un american, orice lucru grav ar face, orice cacat s-ar intampla la ei acolo, e greu de crezut ca vreodata va afirma despre el ca s-a facut, ca e de cacat, ca toti sunt de cacat si ca numai la ei se intampla asta. Va pot da numeroase exemple clare! Atentie, clare! Cat despre noi, am mai spus-o si o repet: somnul ratiunii nu naste gemeni... Iar sa credeti toata viata despre Romania ceea ce pesemne credeti astazi e o grava greseala de ratiune. Deschideti ochii!

03 iulie 2007

Imi amintesc de mine...


Las' lumea sa dispretuiasca ascunsa taina dintre noi, Prejudecata omeneasca arunce-n cale-ti cu noroi. În fata idolilor lumii nu plec genunchii, nu cersesc. La fel cu tine gândul nu mi-i nici sa iubesc, nici sa urasc. M-afund fara sa caut rostul în chefuri, nici voios, nici trist. Vorbesc cu prostul, cu neprostul, dar pentru sufletu-mi exist. În larma lumii ne-ntâlnim, o zi ca orice alta zi, Fara de bucurii, iubire, fara tristeti ne-om desparti. Si pretuim în viata toata doar oamenii, atâta tot, Nu ne-om minti noi niciodata, nici altii a ne minti nu pot... (Lermontov, Intelegere)